Dacă la vârsta de douăzeci și unu de ani nu s-ar extirpa, conform legii, toate glandele care pot produce testosteron sau estrogen si nu s-ar trata în mod obligatoriu prin Secția de Psihiatrie Publică toate gândurile, am fi precum cei din Australia, niște dereglați obsceni. Familiile s-ar dezintegra, individualismul ar lua locul bunului simț și națiunea s-ar pulveriza, pur și simplu!
(cuvinte rostite de senatorul Paulescu, la 2 aprilie, anul acesta, la o emisiune televizată)
Bineînțeles, declarațiile senatorului Paulescu erau întotdeauna exagerate. Aveau o logică strict electorală, se adresau aparent mulțimii însă, în fond, aveau doar câteva ținte, mai precis douăsprezece, Merituoșii Electori ai județului pe care spera să îl reprezinte și de acum încolo în Parlamentul Regional. Unul dintre Electori, domnul Sever Theodor, votase împotriva sa de fiecare dată la ultimele opt alegeri semestriale și, deși de fiecare dată Păulescu câștigase, anula cesta ar fi vrut ca în iunie să nu repete emoțiile lunii ianuarie, cu doar șapte voturi pentru, două abțineri și trei împotrivă.
Ca orice Elector, Sever Theodor era numit pe viață la împlinirea vârstei de douăzeci și unu de ani, în urma analizei atente a dosarului său de studii, postărilor pe rețelele sociale și publicațiilor în reviste online cotate OPN. Oficiul pentru Păstrarea Națiunii cota publicațiile online în șapte niveluri de relevanță și puritate a ideilor, astfel încât eroarea era minimă, iar efortul editorilor semnificativ, cunoscându-se puterea asupra deciziei tuturor celorlalte Oficii a scrierilor din publicațiile mai bine cotate și, să nu ne ascundem să o spunem, sumelor proporțional mai mari cu care erau finanțate salariile jurnaliștilor și indemnizațiile contributorilor, crescătoare cu poziția din Indexul OPN. Tatăl lui Theodor fusese, zeci de ani, membru al consiliului director al diviziei de artă a OPN și eminent publicist, sensibil maestru al artei grafscrice. Grafscrician era chiar Sever Theodor însuși, o moștenire genetică a talentului fără doar și poate, de altfel o confirmare -încă una, dacă mai era nevoie- a legii Meritului Moștenit. Mai mult de zece opere integrate, scriere simbolică de cea mai înaltă calitate sub forma unor picturi de mari dimensiuni, erau expuse permanent deja, deși autorul era încă în viață și asta e o recunoaștere aproape nemaivăzută a Meritului de către experți ai artei și custozi ai tradiției, la Expoziția permanentă de grafscriere de la București.
Degeaba ești talentat dacă nu ai expus în București, spunea adesea Anna Parsici, marele critic de artă care făcuse descoperiri imense legate de grafscriere în manuscrise de secol XVI găsite în biblioteci din vest, în special la Batthyaneum dar și la Arad și Lugoj, dezvoltând o teorie atât de evidentă încât te miri că nu a fost descoperită cu sute de ani în urmă. În fond, e suficient să deschizi un manuscris și să observi prima literă a primei fraze: în aflorismentele, simbolurile ascunse, grifonii, leii heraldici și spiralele din care, privind de la o oarecare distanță, vezi răsărind un S, un P, un R sau oricare literă a alfabetului, cu excepția lui Î, Â sau Ă, evident.
Anna Parsici avea și un logos special, de un ritm profund, pentru că ea optase pentru ne-scrierea operei sale ci păstrarea și transmiterea acesteia prin înregistrări ale vocii, cu fundaluri sonore potrivite mesajului, clopote, toaca sunând între dealuri, zbierete de miei, șine de tren vibrând cadențat.
Senatorul Păulescu a deschis o discuție publică, la radio, chiar cu Sever Theodor, Profesor Emerit deja la acea dată, legat de logosul Annei și logosul alternativ modern: vă redau, pentru că trebuie păstrate și în scris, câteva fragmente memorabile ale acelei discuții.
Moderator: Domnule Profesor, atitudinea corectă față de artă a Senatorului în funcție Păulescu este cunoscută pentru deschiderea ei, firește în limitele impuse de buna cuviință și de tradiția normalității acestui popor, dar există voci care spun că domnia voastră nu se află în tabăra, largă, a celor care o apreciază ca fiind cea potrivită. Povestiți-ne (nu uitați că ne ascultă peste o pătrime de națiune la această oră, fiind una dintre cele trei emisiuni cu urmărire generală impusă la orele douăzeci în fiecare sâmbătă) despre poziționarea pe care o aveți relativ la politicile susținute de către domnul Păulescu în Parlamentul Regional.
Ioan Păulescu intervine: Este greșit să se spună că domnul Profesor este împotriva politicilor noastre votate în Parlament, ar fi o ilegalitate, ba chiar de natură penală, punerea la îndoială a înțelepciunii Senatului, totuși există o largă libertate de nuanțe în chiar formularea unei susțineri complete. Nu se poate pune problema, Doamne ferește, în acest fel, un Merituos Elector, profesor universitar de marcă, șef al Catedrei de Drept Divin al prestigioase universități Vechea Muntenie din Târgoviște, e evident că nu se poate pune problema în acest fel!
M: În care fel, domnule Senator?
IP: În sensul unei aluzii la comiterea unei grave fapte penale de Drept Divin.
Sever Theodor: Dragă domnule moderator, dragă domnule Senator, evident că nu! Sinergia națiunii nu poate fi neconformă ei înșiși, dar nici perfect liniară. Precum curgerea unui râu: pot apărea vârtejuri, unele unde pot ridica valuri, altele vor curge fără preget în sensul gravitației -care e pentru ape, ca să fac o comparație lipsită de erudiție dar oarecum lămuritoare, ca pentru România Dreptul Divin. Noi mergem strict înainte, apa curge strict în jos.
Astfel, eu am cugetat îndelung la direcțiile date de Anna Parsici în contextul relevării eternității grafscrierii, mereu prezentă istoric dar recent descoperită artă, reflecțiile doamnei Parsici au fost relativ corect prinse în textele legilor de către Senat, inclusiv prin contribuții ale stimabilului invitat în emisiune, domnul Păulescu.
Au, însă, scăpări.
M: Cine?
ST: Legile, firește. Dar și interpretarea și, mai ales, aplicarea lor! O să vă dau un exemplu. Scrierea literei A în contextul unui poem de dragoste civilă, nu mă voi referi la marea dragoste de Creator pentru că aș vrea să insist mai apoi și pe necesitatea, repet, necesitatea interzicerii legale a manifestării atroce pentru largul bun simț a unor sentimente fără legătură cu împlinirea umană, cu transcenderea stării animalice, cu rafinarea spiritului național precum aceste poezii de dragoste civile, deocamdată tolerate de Senat.
Litera A este reprezentată liber, în limitele foarte laxe ale unui canon civil de text, putând lua forma unei flori, unei semințe chiar am văzut -ce simbol mizerabil de transparent!- a unei unde marine, a unei plaje de nisip. Generoasă abordare, fascinante posibilități, am zice la prima vedere dar, iată, am și un contraargument.
Utilizarea literei la scrierea cuvântului Amor a fost dezbătută la vernisajul de acum o săptămână din Oradea a unui oarecare Paul Ghilan, un minor al artei, ba un avorton al artei spun eu cu toată proprietatea cuvintelor
IP: domnule Profesor, la Oradea, dacă îmi permiteți…
ST: Nu vă permit acum, lăsați-mă să închei, apoi vă voi permite excesiv de multe, cam cum vă permiteți și dumneavoastră!
Așadar, unii au spus la Oradea că A din Amor este legat de M-ul care îi succede cu o codiță îmbârligată -așa și era- care te poate duce cu gândul la un organ reproductiv spiralat, grotescă imagine, nu mă puteți contrazice. Un domn a replicat cum că e un vrej, o viță de vie sau o iederă, simbol al dependenței, al încrederii în suportul acestei plante de către însăși planta, altfel spus nimic erotic ci supraerotic, nevoia de sprijin, de încredere, de bunătate reciprocă.
Dragă domnule moderator, cred că nu trebuie să spun în ce fel m-au jignit, ca român și Merituos Elector mai ales dar și in calitate de Profesor de Drept Divin, aceste încercări de a ne lua, ca națiune, de proști ai unor oameni care, sub mantia demnității publice, conspiră la spargerea unor bariere elementare, necesare, la distrugerea tradiției și bunului simț, prin impunerea unei efigii erotice, nu exagerez, sexuale, mizerabile, asupra unei litere atât de uzuale precum litera A. Studenții prezenți au fost deja afectați, semințele gândirii liberale plantate, răul făcut! Unii dintre acești studenți vor rezista, merituoși, puternici și liberi, acestei tentații de cea mai joasă speță, alții însă vor profita de abaterea de la bunul simț național și vor fi prinși mână în mână prin parcuri noaptea -nu exagerez!- sau atingându-și părți ale corpului reciproc sub pretexte transparente, înainte de căsătorie, vor fi desigur ridicați de către Poliția Divină și iată, vom pierde membri valoroși ai societății sub atacul unui singur poem. Dar ce spun, al unei sigure reprezentări grafiscristice aberante, care tulbură minți și destine.
I.Păulescu: Sentimentele în afara căsătoriei au fost introduse în codul penal chiar de către mine, domnule Profesor! Aceste acuzații sunt o eroare.
Sever T.: Nu sunt. Aceste gesturi, care nu vi se par periculoase poate, duc la subminarea Legii, indiferent de textul acesteia. Tocmai că nu textul, dar spiritul legii e atacat de dumneavoastră – mai e necesar sa comunic ascultătorilor că autorul aberației de interpretare a grafiei literei A din poem e chiar distinsul nostru Senator?
Senatorul Păulescu a ieșit teribil de șifonat din această discuție, dar a găsit calea de a repara situația și a atrage votul Merituosului Elector la alegerile din iunie. Pentru că a înțeles efectul oribil pe care unele interpretări -liberale și progresiste în fond, dacă e să fim sinceri până la capăt- îl au asupra unui suflet onest, tradiționalist profund și nu doar declarativ, iar aceste abordări greșite fac parte din strategia lui de a atrage votul a doi dintre ceilalți Electori, care apreciau tușe mai puțin conforme normei sociale si religioase, nu avea cum renunța la ele din motive evidente.
O cină-dezbatere privată cu ocazia lansării unui volum grafscristic new-age, care trata grafscrierea de nișă, aproape de ghetou cultural, despre comportamentul haotic al tinerelor artiste care se zbat să își găsească drumul spre mainstream, volum care avea rostul unei Vegheri din lanul de secară cumva, constructiv prin descrierea celor distructive, a adus aproape întâmplător la masă pe eminentul Elector, pe domnul Senator Păulescu o scurtă vreme înainte de a se retrage discret cum îi e firea și pe autoarea volumului, proaspăt absolventă a Institutului de Literatură a Credinței si masterandă la Catedra de Legi ale Bunului Simț Civil, Anda Gavrea. Au fost înregistrate audio și video, cumva, constructivele discuții și elegantele dezbateri precum și îndelunga tăcere care a urmat ultimului pahar de vin.
Senatorul Păulescu a afirmat, se pare, într-o discuție purtată cu unul din membrii Camerei Inferioare, a marilor mase populare, cei care se aleg încă cu vot direct și egalitarist, o rușine și un atavism al sistemului nostru electoral românesc ce întârzie să se alinieze cu totul adevăratelor principii naționale, următoarele: Domnule, uneori o sută de ore de dezbatere de principii nu fac cât zece minute de tăceri neprincipiale!
Senatorul Păulescu a fost votat în unanimitate. El duce înainte stindardul Bunului nostru Simț Național, cu înțelepciune și fără compromisuri, așa cum au decis Merituoșii Electori numiți la douăzeci și unu de ani, pe viață, după atenta analiză a celor făcute și celor ce se vor face, de către OPN. O dovadă e recenta sa lege, Legea Extirpării Grandelor Dereglatorii la toți Merituoșii Electori, în ziua imediată alegerii ecestora de către OPN.
Proteza de Minte 